Izumi^_^
♣ Genin ♣
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 78
|
|
Da, scuze pentru greselile alea de tastare. N-am mai corectat capitolul si scuze ca n-am pus next-ul de mult timp.
Capitolul 2
Crima sangeroasa
Zilele treceau la fel de repede cum valurile marii se izbesc de tarm.
Inca de dimineata ziua aceea avea sa fie una memorabila. Desi refuzam sa cred ca in viata mea poate exista ceva mai captivant decat cartile mele politiste, Universul, sau mai bine zis ,,Puterile Universului ‘’ de care obisnuia bunica mea sa vorbeasca inainte sa moara , aveau sa-mi pregateasca o surpriza.
Bunica era o persoana cu adevarat speciala. Pe langa faptul ca ea a avut mare grija de mine cand parintii mei erau mai tot timpul plecati , de la ea am invatat tot ce stiu si tot de la ea am deprins pasiunea pentru cartile politiste. Obisnuia sa-mi citeasca un capitol in fiecare seara in speranta ca asa voi adormi insa totdeauna acest lucru avea efectul invers. Nu puteam adormi pana nu aflam cine era faptasul. De fiecare data, inainte sa plece din camera, eu ma prefaceam ca am adormit doar ca sa pot pune mana pe acea carte, cititid singura pana adormeam apoi, stiind fiecare capitol, in celelalte nopti adormeam imediat ce bunica incepea sa-mi citeasca asa-zisa continuare.
Am procedat asa pana cand ea s-a imbolnavit si atunci imi citeam singura in fiecare noapte pana cand ea s-a dus lasandu-mi cartile si toate celelalte povesti si superstitii ale ei.
Cum spuneam, in acea zi urma sa am o surpriza la care nu m-as fi asteptat nici in cele mai interesante vise ale mele.
Cand eu si Mai am ajuns la scoala, am fost oprite de cativa politisti care incercau cu greu sa stapaneasca gloata de copii aflatii in curtea scolii, plina oricum de banda izolatoare, semnalizatoare luminoase si folie de plastic.
Adevarul este ca, defapt eram mult prea curioasa asa ca am lasat-o pe Mai in multime si m-am dus in spatele scolii, unde stiam ca era o intrare pe care nu am mai folosit-o din clasa a noua. M-am indreptat cu pasi repezi spre zidul exterior, unde sub fereastra de la una din clasele nefolosite , se afla o usa micuta ce ducea intr-o incapere intunecoasa in capatul careia se afla o scara. Stergandu-ma de praful acumulat cand am intrat, am urcat pe acea scara care strabatea scoala in inaltime, fiind cate o iesire ascunsa la fiecare etaj.
Am urcat o vreme, timp in care facem mici opriri analizand fiecare etaj, asigurandu-ma ca nu am trecut de locul asupra caruia se adunase tot acest interes si mister ascuns in spatele unor politisti de mana a doua.
Continuand sa strabat peretii interiori ai scolii, am fost martora unei scene sangeroase si dezastroase in acelasi timp.
Pe hol, in fata baii fetelor de la erajul trei, zacea pe podea, intr-o balta de sange, un cadavru decapitat. Capul statea la picioare avand o privire terifiata, gura ramanand inclestata de teama. Pe fata sa se puteau observa taieturi, care mai de care mai adanci, vanatai si semne ramase in urma unei batai. Hainele cadavrului erau acoperite de sange, observandu-se totusi un pullover galben, sfasiat. Chipul sau imi era de nerecunoscut datorita urmelor lasate de atacator.
Muscandu-mi buza inferioara si strangand din pumni, am privit cu groaza cum unul din poltitsti a luat capul victimei si l-a bagat intr-o punga neagra, marcand apoi punga cu o pasta alba si dandu-i-o altuia care probabil avea un grad mai mare.
Am stat asa cam cinci minute, ingrozita, simtind un fior rece pe sirea spinarii, pastrandu-mi pozitia de statuie, fara sa-mi iau ochii de la scena crimei.
Teama cu care am privit totul m-a surprins. Mereu am considerat ca pot trece cu usurinta peste o astfel de scena, avand in minte capitolele sangeroase pe care le-am citit cu mult interes si pasiune, insa odata cu acea crima de la erajul trei mi s-a demonstrat ca fictiunea nu se compara cu realitatea.
Dupa ce mi-am revenit, am continuat sa supreveghez activitatea autoritatiilor pana cand …
Va urma
|
|