BrighterAngel
♣ Student Academie ♣
 Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 42
|
|
Bun , am venit si eu cu un fic, este complet il puteti citi oricand , nu o sa dispara, va fi mereu aici . Este 100% al meu, deci sper sa va placa >: D<!
Sensul Vietii
Act I : Loc pustiu
De ce exist?De ce traiesc?Ce inseamna a trai si ce inseamna a muri?Sunt doar o fata de 13 ani!Numele meu e Tenshi...La ce bun sa am un nume daca intr-o zi voi disparea si voi fi uitata?De ce majoritatea prietenilor mei sunt falsi?
De ce unii se dau a fi prieteni mei?Sir lung al intrebarilor ascunse in sufletul meu palid si niciodata vreun raspuns...
-Dar ce faci acolo?intreaba Ybby.
-Nimic, ma gandeam...
-Gandeste-te si tu la ceva care sa nu te faca sa plangi!
Abea acum observ cum lacrimi fierbinti curgeau din ochii mei cei verzi-galbui racindu-se inainte sa cada pe podeaua din sala de clasa.
Am parul blond- saten, sunt inalta 1,58 m , subtirica si suava , firava ca un ghiocel si totusi puternica ca o orhidee.Ybby, prietena mea are 1,65 , parul saten deschis si ochii azuri ca albastrul cerului, atat de albastri caci atunci cand te uitai la ea ziceai ca vezi cerul .Privind in ochii ei, in acest moment, se vedea toata nedumereala pe care o avea fata de mine.Parca Ybby simte toata suferinta din sufletul meu in acest moment, asa ca m-a mai intrebat odata:
-Ce e cu tine Tenshi?
-A, nimic sunt bine!Sa mergem la ore!!!
-Hai!
Orele treacau in ceasuri grele...,simteam ca nu mai sunt eu..., asteptam ca scurgerea timpului sa se opreasca..., asteptam sa fiu mai aproape de linia spatiului...., imi doream..., sa fiu..., acasa...
Dupa ce am terminat orele am invitat-o pe Ybby sa doarma la mine peste noapte, sperand sa ma distrez bine alaturi de ea, o fiinta pura si buna!
Cand am ajuns acasa , in pragul usii , ma astepta Tomi(motanelul meu).Ii era foarte foame, bietul de el, cine stie ce i-a dat mama demancare.
-Vin-o aici Tomi!!!
-Miaaauuu!
-Tenshi, am adus un film frumos sa il vedem!
-O sa il vedem Ybby!
Dupa ce l-am hranit pe Tomi am mers sa vedem acel film, speram san u fie de groaza dar totusi a fost. Ybby radea de mine cum ma speriam la fiecare secventa infioratoare, iar peste vreo 2 ore de film, pe aceea canapea moale care parea sa fie mai buna decat patul am inceput sa dorm...Ybby, atipi si ea langa mine si asteptam amandoua cu nerabdare sa vina dimineata , in minunata zi de sambata cand eram libere.
Dar in miezul noptii ceva ciudat se intamplase, m-am trezit brusc afara intr-o padure, iar Ybby nu mai era nicaieri!Nestiind ce sa fac am inceput sa tip:
-Ybby!!!!
Degeaba strigam caci nimeni nu ma auzea.Padurea era intunecata , de un asa intuneric incat nu vedeai nici macar o scanteie de lumina.Singurul lucru ce lumina tainic era luna plina, si stele ca scantei de lumina in sfesnicul intuneric , iar eu iar am izbutit sa strig, sperand ca cineva sa ma auda:
-Ajutooor!!!
Act II : Descoperirea a ceva nou!
Stateam si ma gandeam , oare acesta nu este cumva un vis?Dar oricat incercam sa ma conving ca este doar imaginatia mea, tot mai multe lucruri imi dovedeau ca aceasta era simpla realitate.Fara sa ma zic nimic, m-am asezat jos si am inceput sa plang...Apoi incet se auzi o soapta:
-Nu plange!
-Ce?!!Cine a zis asta?
-Eu,Jaaku, nu iti amintesti?
-Nu , lasa-ma !Cum ies de aici?Trebuie sa sti!
-Toate la timpul lor...
-Nu mai vorbi cu mine pe tonul acesta!
Nu stiu de ce ma speria, vorbea pe un ton asa de incet si calm, incat toata linistea imi pleca!
-Nu te speria!Nu vreau sa iti fac rau!
-Si de unde stiu eu toate astea?
-Ai vrut sa fi acasa!Acasa te-am adus!
In gandul meu incepeam sa imi pun o alta intrebare>>Ce am facut?La ore , asta mi-am dorit , sa merg acasa, dar nu la asta ma refeream.Dar nu cumva oare?IMPOSIBIL!Nu poate fi aceasta casa mea!!!<<
-Locuiesc in padure?
-Nuu, locuiesti in inima naturii!
-P-p-pooftim?
-Nu te speria, nu o sa-ti faca nimeni nici un rau aici!
Nici nu observam bine, dar eram asa de speriata incat ziceai ca imi dau sufletul din mine afara, inima imi batea extrem de tare, iar pulsul imi era foarte mare.Daca continuam in aceste conditii, era posibil sa mor.
-Nu mai fi speriata Tenshi!Te-am adus aici pentru ca in cealalta lume, te auzeam ca suferi!Nu pot permite asta!Fie ca vrei , fie ca nu, ai sa vi cu noi!
-Care noi?
-Vei afla la timpul potrivit!
-Bine.
Ciudat dar dintr-o data..., parca chiar sunt acasa.Padurea aceasta imi pare asa de cunoscuta, si cu fiecare pas pe care il fac , ori imi aduc aminte ceva din trecutul meu aici, ori imi joaca imaginatia feste.
-Aproape am ajuns!Tenshi uite aceasta e casa ta!
-Ce?!!!
Nu imi venea sa cred, casa mea era, era...Un loc mirific mai jos de munti un paradis adevarat in spatele unei paduri intunecate.Aici soarele stralucea in fiecare zi, erau mii de curcubee peste tot, casele erau frumos construite cu praf magic si sclipeau minunat.Praful magic era de diferite culori ale curcubeului. Mii de fiinte supranaturale erau aici, elfi, zane, spiridusi, sirene...Era ceva care nu credeam ca va exista vreodata. Asa ceva nu se intampla decat in basme, dar in acest moment, simt ca viata mea se transforma intr-o adevarata poveste.
-Tenshi vino putin, trebuie sa iti zic ceva!
-Da , ce e?
-Toata lumea de aici, inclusiv tu, suntem fiinte supranaturale!
-Adica eu sunt o?
-Esti la fel ca mine, esti un inger!Si tocmai de aceea trebuie sa te feresti de...
-De?
-Trebuie sa te feresti de mine!
-Poftim ?De ce?
-Eu sunt un inger al intunericului si eu locuiesc in padurea aceea!!!Tu esti un inger al luminii si de aceea locuiesti aici!
-Stai , dar...de ce ai vrut sa ma ajuti?
-Am eu motivele mele...Nu te apropia de padurea intunecata, sau vei fi ucisa !
>>Dar, dar, ceea ce imi zicea mai inainte era...e...<<Asa am continuat sa imi vad de drum, intr-o asemenea lume trebuia sa existe ceva ce sa fac, dar totusi ,Jaaku...Nu stiu dar...Nuu!!!Imposibil!Nu sunt indragostita!Mai ales de un om de partea raului!Nu se poate!
Act III : Prieteni regasiti
A doua zi, in plin rasarit de soare, m-am trezit mai odihnita ca oricand si incepu sa imi fie cat mai dor de Ybby si de toti prietenii mei. Nu stiu de ce dar aici ma simt singura si trista, fara nimeni sa fie langa mine, iar acest gand imi sfarama toate sentimentele . Ridicandu-ma cu roua in par, am inceput sa merg incet incet spre oras. Sigur acum ai sa te intrebi aici este oras?Da este!Este plin de case minunate , iar in mijloc un castel imens, dar totusi minunat de frumos. Nici nu am ajuns bine in oras, caci multa lume soptea si se mira:
-~Aceea e Tenshi, dar e imposibil!Parca a fost izgonita !~
-~Cine stie, poate a venit sa ne salveze de Menes si sa isi recupereze tronul.~
Nu prea imi pasa de ceea ce auzeam, dar in cateva minute in fata mea au aparut sase fete, toate dragute intradevar care pareau asa fericite sa ma vada...
-Tenshi!!!
Apoi au sarit toate in bratele mele, numai pe cat erau sa ma doboare!
-Stati , stati!De unde ma cunoasteti?Si ce aveti cu mine?
-Oh...Tenshi.Chiar nu iti amintesti nimic?Suntem prietenele tale, am luptat impreuna, am fost impreuna la bine si la greu!
In acel ceas de timp, tot felul de amintiri ciudate se infiltrau in mintea mea, simteam ca faceam parte din lumea aceea, dar..., e imposibil!
-Tenshi, tu faci parte din lumea asta!Aceasta e casa ta!
Nu imi aduceam multe aminte, dar de cele sase prietene ale mele imi aduceam mereu aminte. Prima pe care am intalnit-o a fost Rei, o fata inalta de 1,70 m, draguta si isteata, bruneta, cu ochii verzi , purta o rochita pana mai sus de genunchi in carorui de culoare rosie si o pereche de ochelari la oci, Ami era o fata speciala , avea 1,50 inaltime, parul saten , ochii albastri ca azurul cerului , si purta exact acelasi tip de rochie ca si sora ei Rei, doar ca aceasta era albastra, Roxy, o fata indrazneata si optimista, care mereu stie sa priveasca in viitor si in ceea ce e bine, avea 1,54 inaltime, parul blond , ochii caprui , si purta o fustita draguta si verde , asortata cu o bluza verde deschis ca palul ierbii de primavara inflorita, Anna, cu o fire cu totul si cu totul timida, nesigura pe sine, nu se descurca bine cu scoala, nu era punctul ei forte dar era grozava in firea ei, o fata buna si cu sufletul la viata, avea parul brunet, ochii albastriii de un pur stralucitor, si o haina albastru deschis, dar mai mult pigment spre albul ghiocelului, Imo, era o fata la fel ca toate celelalte, ii placea sa faca oamenii fericiti, si ne ridica mereu moralul cu glumele ei, era inalta de 1,80,avea ochii verzi ca frunzele de nuc, parul roscat, un asa roscat frumos, si cu suvite mov, asa frumos incat parca atunci cand o vedeai , priveai o floare.Avea hainele galbene, de culoarea papadiei, un maieu frumos colorat cu fundite si niste pantaloni scurti cu stelute pe ei, Aly, era o fata foarte speciala, invata bine, ne facea sa zambim, era sincera, sociala, si mereu stia tot despre noi, era inalta de 1,20 , foarte mica pe langa noi, avea parul verde, mai ciudat, dar foarte frumos pentru ea, eu una il adoram, ochii ei erau cei mai frumosi din intreaga lume, de un mov splendid combinat cu putin roz si rosu aprins.Toate prietenele mele, pe care azi le-am regasit, stiu macar ce e aceea viata.
-Tenshi!!!Spune-mi ca iti amintesti te rog!
-Imi amintesc, Ami!
-Tenshi, ce mult mi-ai lipsit, ma bucur ca te-ai intors!
-Dar nu cred ca isi aduce amine tot...
-Asa e Anna, dar o sa imi aduc aminte te asigur!
Totusi nu intelegeam nimic, totul in mintea mea devenea si mai confuz, si singurul lucru pe care il puteam striga, era vreau acasa...Dar aceasta imi era casa din cate am auzit .Singurul lucru pe care il mai pot spera, ceea ce astept de mult timp, este sa imi raspund intrebarilor ascunse in mine, a caror raspuns nu mi l poate da nici cea mai draga persoana.De acum in colo voi merge pe linia timpului si pe limita spatiului, sa imi gasesc un rost in lume, si totusi fara speranta!
Act IV : Amintiri care bantuie!
Dimineata urmatoare, trezindu-ma incet spre asfintit , am incercat sa imi aduc aminte de ceea ce eram, si de ceea ce nu mai existam. Nimic pe aceasta lume , intr-un fel nu avea nici un sens, pana cand Anna intra in camera mea zicandu-mi:
-Tenshi, iarta-ma daca te supar, dar, nimeni de aici nu mai poate trai sub influenta lui Menes.Daca nu iti aduci amine cine esti si ce puteri ai, nu o putem invinge!Suntem o echipa!Tenshi, tot ceea ce noi avem, tu ai de 7 ori mai mult! Esti un inger, adu-ti te rog aminte ce s-a intamplat in lupta cu vamiprii! Cand zeita lor, Menes, a pus stapanire pe regatul alb! De atunci nimeni nu mai traieste bine, adu-ti aminte ce s-a intamplat!
>>Incepeam sa imi aduc aminte cat mai multe lucruri care nici macar nu stiam daca sunt adevarate. Eram eu , in trecut, singura in aceasta lume, fara nici un prieten, pana cand am cunoscut-o pe Rei, si pe sora ei Ami. Dupa le-am cunoscut pe Roxy, Anna, Imo si Aly. Am inceput sa vad si eu ce insemna sa te distrezi si sa iti traiesti viata. Pana cand toate 7 am calatorit pe culmile muntelui Pure Hearts , fiind foarte libere, caci nu ne permiteam banii de o scoala sau ceva de genul. Banii in aceasta lume erau defapt pietre ale lunii care se gaseau extrem de greu. Am mers pe muntele Pure Hearts , si am cunoscut o zana, pe nume Maria, care ne-a aratat in interiorul unei pesteri, adevarata noastra valoare, aceea de a fi luptatoare inter-planetare. Rei era zeita planetei Mercur, Ami era zeita planetei Venus, Roxy era zeita planetei Terra , Anna , zeita planetei Marte, Imo , zeita planetei Jupiter si Aly zeita planetei Neptun . Eram nesigura despre mine, ma gandeam ca eu nu fac parte dintre ele, ca sunt doar o simpla fata de prin acele taramuri pana cand mi s-a spus de catre Zana Maria, ca defapt eu eram ingerul luminii, si defapt eu aveam puterea a tot ce era bun pe lume. Trebuia sa luptam impotriva ingerului intunericului , acesta fiind Jaaku. Era un singur loc unde noi de pe taramul alb nu aveam voie sa mergem, acela fiind Padurea Intunecata . Eu fiind atat de voitoare sa cercetez acel taram, am mers cu tot sufletul si am vizitat acea padure, cunoscandu-l pe Jaaku, fara sa stiu cine era el defapt. Inima mea fiind atat de primitoare si calduta , l-a acceptat pe Jaaku atat de rau si de intunecat cum era. Peste scurta vreme am ajuns sa ne iubim asa de mult incat daca unul dintre noi patea ceva, era foc si jar. Atunci cand Menes, mama lui Jaaku, aflase de noi doi, a venit spre a pune stapanire pe Regatul Alb. Jaaku, a luptat alaturi de bine, impreuna cu prietenele mele. Apoi Menes, a folosit o putere ciudata prin care m-a izgonit intr-o alta dimensiune, iar de atunci nu imi mai adusem nimic aminte. <<
-Anna, mi-am amintit! Dar..Jaaku este...
-Nu conteaza cum e!Uita-l! Imi spuse Rei intrand in camera.
-Nu pot!E prea greu sa uiti pe cineva pe care iubesti din toata inima!
Stateam jos si plangeam cu lacrimi mari si grele, cand o lumina minunat de stralucitoare sclipea asupra mea, iar eu incepeam sa ma linistesc.Acea lumina se ridica in tot regatul, iar eu continuam sa visez.
-Tenshi!Trezeste-te , e ok!imi spuse Ami, pe care abea o mai auzisem.
Tot pamantul se cutremura, norii se adunau, iar o furtuna groaznica cum nu mai fusese niciodata pe acel taram era spre inceput.Toata lumea se mira caci in acel loc sfant nu plouase niciodata.Aceasta era prima data, insa era cea mai groaznica furtuna inimaginabila in aceste tinuturi.
-Tenshi!!!Nu il uita, lasa o sa facem noi ceva sa puteti fi impreuna!isi retrase Rei cuvintele cu frica inimaginabila de ceea ce urma sa se intample. Nu mai plange, stop!Distrugi lumea!
Apoi dintr-o data m-am trezit, si totul si-a revenit la normal.Acest lucru era cel mai ciudat si mai misterios lucru care mi se intamplase vreodata.
-Tenshi, intr-un fel, in aceasta lume, tu influentezi vremea!Asa a fost si asa va ramane mereu!imi zise Aly.
-Dar...dar, de ce eu?!!
Dintr-o lumina care parca te oprea, aparu Zana Maria, care in timp ce imi mangaia capul cu mana ei blanda si calduta , imi spunea:
-Ce ma bucur ca te-ai intors!Inger al luminii, fi pregtit, caci vei avea drumuri grele de aici in colo. Dar eu am incredere in tine , poti anula vraja lui Menes , de data aceasta esti pregatita, o poti face!
In gandul meu nu stiam ce sa fac sau sa mai zic, singurul lucru care imi trecea prin minte era...Cum imi revad eu prietenii din cealalta dimensiune?De ce am ajuns eu aici?De ce numai eu o pot opri pe Menes? Alte siruri de intrebari la care presupun ca nimeni de aici nu imi va putea raspunde si inca ma intreb...Care este sensul vietii mele?
Act V : Unirea padurii intunecate cu regatul alb
Parca trezita dintr-o vesnica stare de amorteala, ceva ma atragea spre Padurea intunecata...Nu stiam ce eram sau de ce mai traiam.Tristetea imi era prietena in acele momente iar soarele era acoperit de nori negri si intunecati care parga voiau sa rupa bolta cereasca. Am pornit cu frica si teama spre Padurea intunecata, unde era o lumina de nebanuit, asta din cauza ca dincolo era innorat.Nici nu am ajuns bine caci o gramada de vampiri si creaturi groaznice si mari ma inconjurau zicandu-mi:
-Aici erai, Tenshi...Mare greseala ca ai venit aici.Ca sa revina totul la normal cum era inainte, te vom ucide!
-Nu imi pasa!Nu gasesc nici un sens pentru viata!Daca mor nu am nimic impotriva, dar nici nu ma las asa usor prada voua!
Nu stiam ce fac , sau de ce lupt pentru viata, dar un lucru stiam sigur vreau sa ajung la Jaaku. E singurul care imi poate explica toata tarasenia asta!
-Nu va apropiati de mine diavoli ai intunericului, sau am sa va...
-Nu ne poti face nimic!Nu ai nici o putere aici!
Frica imi crestea pe masura ce ei imi spuneau ca in aceasta padure nu exista bunatate si nu imi pot folosi puterea.Incepeam sa tremur, am cazut jos plangand si strigand:
-Ybby!!!
Apoi intr-o lumina rosie inspaimantatoare pentru acei vampiri am inceput sa plang, iar bunatatea se raspandea in toata padurea intunecata. Singurul lucru care lor nu le placea era lumina dragostei.Dragostea mea pentru Ybby.
-Lasati-o in pace!
Mi-am intors privirile vazandu-l pe Jaaku in spatele meu, care vroia sa ma apere de acei diavoli.
-Iarasi incepi?Vrei sa o invinga pe Menes?Ai innebunit Jaaku?
-Nu!Dar voi nu ati inteles niciodata de ce e mai bine sa iubesti si sa fi bun decat sa urasti si sa fi rau!Haide Tenshi, o putem face impreuna, sunt sigur ca ti-ai adus destule aminte!
Cu o lumina inimaginabila a dragostei ce o purtam unul pentru altul, am invins toti demonii din padurea intunecata , aceasta avand sa dispara pentru tot deauna.Toata padurea intunecata se transformase in lumina , uninduse cu Regatul alb.
Intr-o umbra infioratoare, Menes s-a aratat in fata mea si a lui Jaaku, eu incepand sa tremur toata.
-Tenshi!!!Eram sigura ca te-am avantat in alta dimensiune , dar de data asta nu te vei mai intoarce, va voi trimite pe tine pe Jaaku si prietenele tale in cealalta lume, iar eu voi domina pe veci aceasta lume, si toti vor fi la picioarele mele!!!
Final Act: Adevaratul Sens
Ma uitam in ochii ei cu frica si descurajare, stiind ca va incepe o lupta pe care nu aveam nici macar o sansa sa o castig. Jaaku, o privea furios cu ura si manie, fiind pregatit sa ma apere de orice primejdie.
Nu puteam stapani frica din mine, inima imi batea asemenei unei tobe, iar gandurile imi erau pline de ganduri negative care ma ucideau pe interior.
M-am calmat si mi-am aduc aminte...Acum mult timp in urma Menes a folosit o vraja ca sa ma izgoneasca intr-o alta dimensiune, aceea fiind dimensiunea muritorilor.
Amintirile noi le lasau in urma pe cele vechi...bucuria si teama se amestecau intre ele, iar apoi dintr-o data Menes isi incepea vraja pentru a ma trimite inapoi in dimensiunea muritorilor.
Intr-un urmator ceas de timp, toate incercarile lui Menes, erau in zadar caci vraja nu ma mai putea atinge.Ceva ciudat era la mine, o lumina alba care ma inconjura nu lasa raul sa ma poata atinge oricat de puternica era.
-Daca nu te pot ucide pe tine am sa il ucid pe vrednicul meu fiu Jaaku!spune Menes, increzatoare, crezand ca asa se va termina lupta, iar apoi s-a indreptat spre el cu o viteza iremarcabila.
Dar in zadar caci am aparut eu in fata lui Jaaku, riscandu-mi viata pe care nu dadeam nici macar doi bani...
Cerul se vedea invartit, sangele se imprastia pe poteca, urmat de o lumina alba care iesea din sufletul meu. Menes nu a putut sa suporte voia divina emanata de mine asa ca a fost invinsa.
Jaaku isi varsa lacrimile asupra mea, zicand :
-Nuu, nu pleca Tenshi!!!Nu ma lasa singur pe viata!
Nemaiputand suferi faptul ca eu deja eram pe lumea cealalta, Jaaku si-a dat duhul iubindu-ma pana la sfarsit, urmand sa fie in aceeasi lume cu mine, traind o noua viata intr-un loc de pace. Acum stiu...Exist ca sa traiesc, traiesc ca sa exist, a trai inseamna a muri si a muri inseamna a trai, numele meu nu va fi uitat, cineva imi va duce lipsa, preitenii falsi sunt aceea care nu ma cunosc, am ajuns acolo pentru a salva Regatul Alb, numai eu o puteam opri pe Menes pentru ca eu eram ingerul luminii, acesta este sensul vietii, traiesti sa devii cineva si mori, numele tau pastranduse in memoria persoanelor care chiar au tinut la tine.
P.S : Am drepturi de autor pentru aceasta poveste deci nu plagiati daca nu vreti amenda 
Modificat de BrighterAngel (acum 11 ani)
_______________________________________
Eu sunt eu , si tu esti...tu
Nu ma judeca daca nu ma cunosti indeajuns
Daca o faci eu n-am sa-ti dau nici un raspuns!
Deny va iubeste!^.^
|
|
. Am sa vin cu unul nou cat de curand ^^